de Dan Lazar Trifan
În 21 martie, 2010, Domnul Marc Lepage, activist umanitar și conferențiar, a susținut la Basilique Cathédrale Nôtre Dame de Quebec o conferință despre Orfanii din Romania (conferința poate fi vizionate în versiunea integrală pe situl web al Bisericii Catolice din Quebec, ECDQ.TV ).
Un discurs elocvent, frumos și sincer despre diferențe culturale, despre uimiri personale in fata atâtor contraste pe care le-a descoperit lucrând cu copiii dintr-un orfelinat din România. Una din aceste uimiri a domnului Lepage, ca să dau doar un exemplu, a fost următoarea: a promis copiilor ca într-o duminică îi ia pe toți pentru o ieșire înafara orfelinatului. Se aștepta sa îi vadă pe copii în haine de joaca, pe care să le poată murdări fără grijă, fiind obișnuit cu modul ”practic” al părinților din Quebec. Spre surprinderea lui, toți copiii au îmbrăcat cele mai frumoase haine pe care le aveau, pentru a onora invitația. Semn de prețuire. ”Cele mai frumoase” a repetat Dnul Marc Lepage, care a văzut în gestul copiilor o altfel de scară de valori, o altfel de prețuire a persoanei, a evenimentului, în care relația umană primează în fața ”economicului”. Și multe alte asemenea exemple a avut de povestit conferențiarul, care lucra de câțiva ani buni în misiuni umanitare.
Cu ocazia evenimentului, Corala Armonia, a Misiunii Ortodoxe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, a fost invitată să prefațeze conferința cu un concert de piese liturgice, vechi, românești, de sorginte bizantină. Gazda manifestării a fost părintele Denis Bélanger.
Am avut onoarea și satisfacția să fiu unul din membri coralei, la acest concert. Eram toți amatori, cu care, o mână pricepută de artist, în persoana doamnei Alina Ganeș-Ngo, dirijoarea coralei, a realizat o performanță de excepție, în doar câteva luni de pregătire. Este un exemplu grăitor despre ce poate face un dascăl de talent. Nu a contat nici diferențele de vârstă, nici de talent muzical, nici măsura contingenței cu muzica, total diferită printre membrii coralei. Când există sinergie, unu plus unu poate face mai mult decât doi. În cazul nostru 7+1 a dat o corală originală și un concert memorabil, care a generat multă emoție în rândul audienței prezente în frumoasa și impresionanta catedrală Notre Dame de Quebec.
Într-o notă mai personală, când am fost invitat sa revin în corală, mă străduiam să ies dintr-o perioadă neagră, dificilă și dureroasă, care a schimbat totul, a fost o adevărată ruptură în viața mea. Eram convins până în acel moment că sunt un bărbat prea puternic ca să poate fi înfrânt de încercările vieții, oricât de dure și dureroase ar fi. Ei, uite că s-a dovedit ca avem fiecare niște limite, inclusiv eu. Și atunci când convingerile personale cele mai puternice sunt dărâmate, desființate, dovedite ”nepractice” dintr-un anume punct de vedere, e greu, e dureros, e anevoios sa te regăsești, sau să te redefinești pe tine însuți. Cele câteva luni de pregătire a câteva piese liturgice, mi-a oferit un prim punct de sprijin, un prim reper pe drumul de revenire. Nu prin deplasarea atenției, nu prin a muta gândurile, ci prin construcția emoțională a unei acceptări a situației, a durerii, a înfrângerii. Ciudat, nu ? ”Construcție emoțională” fondată pe versurile si tonalitățile muzicale liturgice bizantine ? Sau acestea au fost numai mijlocul, mediul de comunicare cu o anumită stare de spirit, cu o anumită prezență mult mai profundă, din subconștientul nostru. Îmi revine aici in minte întrebarea lui Doina, din interviu (partea a 3-a), dacă muzica ne aproprie de Divinitate ? Un răspuns ar putea fi căutat ascultând in liniște muzica despre care e vorba aici, într-o seara târzie, singur sau cu un suflet pereche alături, cânt îți poți permite să te abandonezi în această muzică, să o lași se te transporte într-o altfel de percepție a spiritului, a simțirii.
Până la urmă, cum spunea unul din fii mei, nu exista iubire și ură, exista numai iubire.
Vizionare plăcută îți doresc, improbabil, incert și incognito vizitator.
O scurta prezentare a pieselor în cele ce urmează, grație Doamnei Alina, care a scris prezentarea detaliată a pieselor.
- Cuvine-se cu adevărat
Textul piesei „Cuvine-se cu adevărat”, a fost folosit de mai multe secole, să cânte slava Maicii Domnului, de compozitori creștini ortodocși, în special de călugări ortodocși de la Muntele Athos. A doua parte a acestui cântec, este atribuită Sfântului Roman „Le Mélode” (secolul 5), și este unul dintre cele mai importante cântece utilizate în liturghia ortodoxă. Varianta românească a fost compusă de Ion Popescu-Pasărea (1871-1943), care a fost profesor de muzică bizantină la Seminarul Teologic din București.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Textul melodiei liturgice ”Iubite-voi Doamne” este din psalmului 17 a lui David și este cântat în liturghia ortodoxă înaintea Crezului (Niceea-Constantinopol). Varianta corală a fost compusă de compozitorul Nicolae Lungu în 1957 pe baza vechii piese tradiționale bizantine.
Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu.
Psalmii profetului David revin din nou în melodia bizantină „Mărturisiți-vă Domnului„, mai exact Psalmul 135. Acest cântec românesc de tip bizantin folosește numai nouă versete, despre puterea lui Dumnezeu în Creație.
Mărturisiți-vă Domnului că e bun / Aliluia / Că în veac e mila Lui / Aliluia …
- Heruvic de Sâmbăta Mare
Acest „Cântec de Heruvimi” se cântă în serviciile liturgice numai în dimineața zilei de Sâmbăta Mare (înainte de Paște). Cântecul bizantin provine de la Muntele Athos, autorul este necunoscut. Imnul descrie lumea pietrificată de durere, martoră fiind la crucificarea lui Isus Hristos. Cuvintele sunt puține, nici nu și-ar avea locul prea multe în asemenea moment de durere. Vocea solistei, Alina, care vine parcă dintr-o alta lume, de pe alte tărâmuri, pe linia melodica specific bizantină, face muzica să pătrundă profunzimi emoționale niciodată bănuite că le-am avea.
“Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur, și nimic pământesc întru sine să nu gândească, căci Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să se dea spre mâncare credincioșilor“.
Acest melodie religioasă este făcută pentru textul „Tatăl nostru ” care este rugăciunea cea mai cunoscută în religiile creștine. Acesta este recitat de ortodocși și catolici la fiecare slujbă, ca și de luterani și protestanți reformați.
„Tatăl nostru care este în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, precum în ceruri așa și pe pământ. Dă-ne nouă pâinea noastră cea de toate zilele, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri, și nu ne duce pe noi în ispită, și ne izbăvește de cel rău „.
Câteva cuvinte despre comunitatea românească și corala Armonia.
Corul „Armonia” a fost înființat în octombrie 2005 in cadrul Misiuni Ortodoxe Române „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din orașul Quebec. Repertoriul corului este format din cântece religioase, colinde și cântece de Paste, piese din repertoriul coral românesc și internațional, precum și din folclorul românesc. În cea mai pură tradiție românească, în jurul Crăciunului, corul merge pe la casele românilor din zona Quebec pentru a le cânta colindele tradiționale de acasă .
Comunitatea românească din zona Quebec numără aproximativ 1000 de oameni. Primul val de imigrație românească în zona a avut loc în anii 1980, iar apoi in a doua jumătate a anilor ‘90, după căderea comunismului din 1989. Ea a continuat constant și în anii 2000. Românii sunt activi în două organisme comunitare, Misiunea Ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel „(creată în 2001), precum și organizația laică CRQ-Comunitatea Românilor din Quebec (fondată în 2003 www.roquebec.com ). Comunitatea are propria biserică ortodoxă ( www.petrusipavel.org )